Inchide

Eminescu


Mi-a plăcut izvorul care

Susana pe-a lui cărare.

M-aşezam pe malul lui

L-a umbra podeţului

Puneam mâna-n apă rece

Şi simţeam fiori ca-mi trece

De la cap pân’ la picioare

Rece, dulce-nfioare.

Mi-au plăcut pădurile

Ce le brăzdau cărările.

Mult în ţară am umblat

Şi toate m-au încântat.

Dar mai tare pe pământ

Mi-a plăcut atuncea când

Ipoteştiul l-am văzut....

Ca nicicând n-aş fi crezut.

Codrii pe care i-a descris

Eminescu întra-al lui scris;

Lacul cel scânteietor

Şi fântâna la izvor.

Ce bine se aseamănă

Cu toate ce le scria:

„Lacul codrilor albaştri”

Străjuit de mii de astri.

Codrul cel fremătător

Ce-l chema cu atâta dor

La izvorul unde-n unde

Crengi plecate îl ascunde.

Şi aş vrea un ceas măcar

Sau atât...o clipă doar,

Eminescu să-ţi vorbeasc

Să îţi spun tot ce gândesc.

Să îţi spun că toate ţi-s

Chiar aşa cum le-ai descris

Şi că toate-or vieţui

Atât cât lume va mai fi!

Şi-ţi mai spun o clipă doar

Ce ai scris nu e-n zadar;

Ai rămas în amintire

Pentru-ntreaga omenire.

                                                                        Miron Floare