Inchide

Gânduri la final de an – Iosif Matula


La Congresul American-Washington D.C.
La Congresul American-Washington D.C.

Încă un an, 2013, se apropie de final, cu bune și cu mai puțin bune. A trecut 1 Decembrie, a trecut și Crăciunul, cu zile în care am văzut atât de multă bunătate revărsată peste noi toți. Păcat ca nu e 1 Decembrie sau Crăciunul în toate cele 365 de zile ale anului.

Pentru mine, europarlamentarul Iosif Matula, se încheie un an care a fost încărcat la maximum, o activitate complexă, poate prea puțin vizibilă, lucru aproape general valabil pentru ceea ce se întâmplă în Parlamentul European.

Vorbeam zilele trecute cu un prieten care îmi reproșa că nu fac cunoscută experiența mea de viață. Am stat poate mai mult decât alte dăți și am meditat la acest fapt. Prin felul meu de-a fi, nu îmi place să mă exteriorizez, să ies în față. Dar analizând cele repetate de prietenul meu, trebuie să recunosc adevărul: da, am ajuns să acumulez o bogată experiență de viață, poate fără să realizez, dintr-un motiv simplu: lipsa de timp. Mi-am pus întrebarea, chiar ar fi unii interesați de această experiență? În vremurile încă tumultoase în care trăim, nu sunt sigur. De ce? Pentru că persoanele politice nu sunt agreate sau îndrăgite și datorită unei boli grave a societății românești, numită generalizare, așa cum, tot datorită generalizării, întregi clase profesionale suferă ca imagine atunci când, direct spus, unul de-al lor o ia pe arătură și calcă pe bec. Sau și mai grav, România suferă mult datorită generalizărilor de tot felul.

Răspunsul la întrebările pe care mi le pun legat de interesul altora le pot afla doar într-un singur fel: testând cu adevarat piața, adică pe cei în mijlocul cărora trăiesc. I-am promis prietenului meu că o să încep să scriu. Mai ales că, în urmă cu mai mult timp, am luat decizia, ca după 15 ani de activitate politică, să mă gândesc la retragere, considerând că trebuie lăsat loc și la alții. Oricât de onorantă și responsabilă este poziția pe care o ocupi la un moment dat, în viață sunt și alte valori și este suficient să amintesc familia. În plus, fiecare trebuie să decidă la o anumită vârstă ce mai dorește să facă în anii care îi rămân în față.

Cu scrisul, nu știam cum și când să încep. Mă gândeam s-o fac pe rețelele de socializare, dar recunosc că personal am avut și am anumite rezerve față de acest fenomen, pe care poate la un moment dat le voi explica. În plus, nu este cazul s-o fac la scară largă, ci eventual la un mediu limitat, din jurul meu, al celor în mijlocul cărora am trăit, trăiesc și voi trăi. Și unde revin cu atât de multă plăcere oriunde m-aș afla.

Ocazia s-a ivit de la sine. Publicația locală Ziarul Crișul, în care, recunosc, am avut încredere că în timp, prin muncă și sprijin, poate crește de la o lună la alta, a atins niște cifre în care personal nu credeam la începuturi: peste 5000 de vizitatori unici pe luna noiembrie 2013, locul 78 pe țară la categoria siteuri de informație la nivel regional. Asta în condițiile în care ziarul este făcut de o echipă de tineri, copii indrăznesc eu să spun, localnici de-ai noștri, majoritatea la categoria douăzeci și ceva de ani. Cu urcușuri, cu coborâșuri, supărându-i sau mulțumindu-i pe unii sau pe alții, crescând de la o lună la alta, acești copii ne dau informații, iată, de aproape patru ani, lună de lună. Sper să continue pe acest drum pentru că ar fi in folosul comunitătii și al lor personal.

Iată de ce am decis simplu că voi scrie în această publicație, Ziarul Crisul, în care am încredere. Mulțumesc pe această cale echipei redacționale pentru spațiul pus la dispoziție.

Voi încerca pe cât posibil să evit subiectele politice sau prea politizate. Sigur, nu le voi putea evita complet, mi se pare normal, pentru că îmi recunosc și îmi asum poziția politică pe care o am din toate punctele de vedere.

Probabil că voi mulțumi pe unii și necăji pe alții. Dar voi încerca să o fac de pe poziții echilibrate, fără patimă.

Am văzut lumea largă, cu bune și mai puțin bune. Am trăit momente fericite, dar am trecut și prin situații neplăcute. Consider că lucrurile bune trebuie preluate, iar celelalte mai puțin plăcute, trebuie evitate. Îmi propun să promovez raționalul, pozitivul, reușitele românești și ale concetățenilor mei, venind chiar cu exemple.  

Încercările mele se doresc a fi nu doar transmiterea unor experiențe de viată, dar și o invitație la o participare mult mai activă la viața “cetății” în care trăim.

Consider că am avea mult de câștigat dacă ar exista mai multe publicații locale de informație generală, și aici merită felicitați cei care se străduiesc din răsputeri să dinamizeze activitatea pe grupurile de pe siteurile de socializare, cu mai mult sau mai puțin succes. Îmi voi prezenta materialele în ediția electronică a Ziarului Crișul și pe paginile corespunzătoare din rețelele de socializare. Sigur, conform libertăților actuale ele pot fi preluate și distribuite, cu rugămintea de a preciza sursa, adica Ziarul Crișul, eforturile făcute de o mână de copii de aici meritând această răsplată. Sper că va fi un argument suplimentar pentru ei să continue și să mențină rezultatele obținute. Poate îi va stimula și pe alții să facă pasul de la simpli comentatori pro sau contra, la ceva similar unui ziar. La informație. La libertatea de informație atât de mult dorită. Poate...

Dacă voi reuși puțin să dinamizez participarea activă la viața “cetății”, meritul va fi al vostru, al cititorilor. Iar temele abordate pot fi și sugestii venite de la voi.

La Multi Ani și An Nou Fericit!

Iosif Matula