Inchide

Ilie Măcelariu. Un român născut lider


Începem căutările printre Modelele noastre toate” despre care v-am vorbit săptămâna trecută, cu un nume purtat de două străzi, una din Sibiu și una din Cluj și care aparține celui ce a fost pe rând, elev eminent, jurist, politician și care a servit în numele Transilvaniei, împreună cu elita din care făcea parte la acea vreme, printre care îl găsim și pe prietenul său Avram Iancu. Dar, în ciuda celor realizate de foștii lideri, vă invităm, în finalul articolului, să aruncați o privire peste contribuțiile aduse de un nou „model” de urmat.

Trecut prin filtru „modelului de urmat”, Ilie Măcelariu se califică cu brio pentru a fi un deschizător în fața altor mari români în ceea ce privește emanciparea sa, care constituie și un impuls pentru consătenii săi. Pe lângă Avram Iancu a avut, de asemenea, contribuții mari la cultura, literatura și politica spațiului Transilvănean, fiind implicat în acest proces ce aduce un plus valoare istoriei și culturii noastre, printre alți tovarășii de ai lor precum Ioan Suciu, Iacob Mureșan și Iacob Bologa.

Potrivit Enciclopediei României, neamul lui Măcelariu provine dintre oierii moldoveni și ar fi pătruns în condicile săsești ale Miercurii încă de pe vremea lui *Iosif al II-lea. Se spune că primul membru mai înstărit al neamului Măcelariu și-ar fi făcut o casă cu geam la stradă în centrul Miercurii, ceea ce a pus pe jar autoritățile ce interziceau acest aspect, la acea vreme. După câștigul autorităților locale, Ilie Măcelariu a făcut recurs la Viena unde și-a câștigat dreptatea, deschizând drumul nu doar pentru alți membrii ai familiei dar și pentru alte familii românești, de a se așeza la oraș. Putem, deci, preciza faptul că încă dinaintea ocupării unor funcții înalte, acesta a adus contribuții importante pentru confrații săi, realizând un declic care i-a dus încet, încet la urbanizare.

În frunte cu tovarășii Avram Iancu și **Al. Papiu Ilarian, și totodată cu ideile acestora de emancipare politică și afirmare națională a românilor, Ilie Măcelariu împreună cu încă 37 de canceliști români aflați în practică la tabla regească din Târgu Mureș, au pus la cale un plan de mobilizare a țăranilor. Aceștia, s-au reunit ulterior, pe câmpiile Blajului la Marea Adunare națională de la Blaj din 3/15 mai – 5/17 mai 1848. Acest eveniment istoric a constituit una dintre adunările românilor din Transilvania din timpul revoluţiei de la 1848, prin care aceştia şi-au expus revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie.

În cadrul Revoluției din 1848, Ilie Măcelariu a fost timp de patru luni tribun politic, iar din octombrie al aceluiași an, tribun militar pentru următoarele șase luni. Capătă o tot mai mare atenție ajungând printre primii români în rândul funcționărimii orașului și se impune ca lider al românilor din scaunul Miercurii, post din care, împreună cu sașii, se opune vehement unirii Transilvaniei cu Ungaria. Împreună cu Tănase Moise, el a reprezentat scaunul Miercurea la Marea Adunare de la Blaj, cadru în care a fost ales membru al delegației care urma să prezinte  programul românesc Dietei nobiliare de la Cluj, iar mai apoi ca membru al delegației care urma să-l interpeleze pe monarh la Viena. Toate aceste demersuri au fost făcute în van și în vara lui 1848 Transilvania a fost încorporată Ungariei, începând astfel revoluția propriu-zisă.

Dacă eforturile acestui lider al Miercurii au fost chestiuni mai soft pentru ceea ce numim interes național și apărarea acestuia, odată începută, Revoluția din 1848 avea să îi pună și arma în mână, acesta neezitând să lupte cot la cot cu revoluționarii. Lider înnăscut, acesta organizează rezistența militară a românilor, în special în tribunatul său.

Contraofensiva Ungariei pe teritoriul întregii Transilvanii, îl pune pe Măcelariu în postura de apărător al Sibiului, unde se afla și sediul guvernului revoluționar românesc. În timpul luptelor, îl ia prizonier pe medicul personal al generalului Bem, însă are totuși grijă de el și în final îl eliberează, gest ce îl va salva de la moarte puțin mai târziu. Sibiul cade în mâinile trupelor maghiare, iar Ilie Măcelariu cade prizonier la Sibiel. Dus la Sibiu, este judecat pentru trădare și condamnat la moarte prin spânzurătoare. Cu toate acestea, generalul Bem a intervenit și l-a graţiat, pentru fapta sa cavalerească din timpul luptelor pentru ocuparea Sibiului. 

Poate fi considerat, cu ușurință, un om cu principii, dat fiind faptul că odată eliberat și întors la Miercurea, a continuat sa se opună autorităților maghiare, nu de puține ori punându-și viața în pericol. A fost numit la 28 martie 1850, de către guvernatorul Wohlgemuth, actuar provizoriu la Curtea Judecătorească supremă din Sibiu, al cărei secretar a fost mai târziu. Rămași prieteni, Avram Iancu avea să îl viziteze de multe ori, adăpostindu-se de multe ori în casa lui Măcelariu din Sibiu.

      Pe data de 11 aprilie 1861 a candidat la alegerile pentru postul de jude regal (un fel de conducător executiv) al scaunului Miercurea. Cu toate că românii erau net majoritari (14.000 faţă de 3.000 de saşi), în fruntea scaunului a fost numit sasul Wilhelm Low, spre nemulţumirea generală a românilor. După nouă luni de demersuri pentru anularea alegerilor neconstituţionale, la 28 decembrie 1861 au avut loc noi alegeri, iar Ilie Măcelariu a fost ales jude regal. Va deţine această funcţie până în 1864.

A făcut parte din delegaţia către monarh din 1861. Tot mai important pe scena politică, el a fost deputat în Dieta de la Sibiu din 1863-1864. În 1865 a devenit consilier guvernial şi deputat în Dieta de la Cluj. În 1867 a fost din nou deputat, de această dată în Dieta de la Pesta. Acolo s-a remarcat prin faptul că a încercat să vorbească adunării în româneşte, fiind însă împiedicat.

Ilie Măcelariu a luat parte activă la toate congresele naţionale şi la toate congresele şi sinoadele bisericeşti. A sprijinit activitatea Astrei şi a şcolilor bisericeşti. A contribuit la realizarea băncii „Albina” şi a fost preşedinte al acesteia timp de mai mulţi ani. S-a stins din viaţă în 1891, la Sibiu.

În încheiere aș vrea să vă prezint un alt lider (http://www.ecomagazin.ro/urbanizare-pe-neve/)  fostul primar al Miercurii Sibiului, dar care nu se ridică neapărat la standardele lui Ilie Măcelariu. Totuși, amandoi au ceva în comun, drumul urbanizării Miercurii, cu toate că, în prezent, în localitate majoritatea cetățenilor au încălzire cu lemne, nu dispun de apă curentă sau nu au canalizare.

Oare se pot asemăna cei doi? Dacă nu, prin ce ii diferențiem pe foștii lideri de cei pe care îi avem acum? Care dintre ei pune mai mult preț pe interesul cetățenilor? Dar despre Chișineu Criș ce putem spune? Merităm să avem oraș sau comună?  

 

Banciu Bogdan


Wikinames 

*Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam(1741-1790)  în Casa de Habsburg-Lothringen, a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei. – Wikipedia

**Alexandru Papiu-Ilarian (născut pe 27 septembrie 1827, în Bezded, Comitatul Solnocul Interior - decedat 23 octombrie 1877, Sibiu) a fost un jurist, istoric, lingvist, ministru român din Transilvania, unul din principalii organizatori ai revoluției de la 1848, membru titular al Academiei Române din anul 1868.

 

 

 

Surse bibliografice

  1. Suciu, Dumitru - Antecedentele dualismului austro-ungar şi lupta naţională a românilor din Transilvania (1848 - 1867), Editura Albatros, Bucureşti 2000 
  2. Suciu, Dumitru - Mişcarea antidualistă a românilor din Austro-Ungaria şi Ilie Măcelariu : 1867-1891, Editura Albatros, Bucureşti, 2002 ISBN 973-24-0827-8
  3. Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7