Inchide

Modelele noastre toate


„În momentul când aş fi convins că posibilităţile unei schimbări la faţă a României sunt o iluzie, din acel moment o problemă a României pentru mine n-ar mai exista.” (Emil Cioran)

 

Modelele noastre toate

 

Pentru a trăi în România și doar atât să ne ocupe tot timpul, noi românii inițiem, adesea, „mari” și nenumărate proiecte prin care această instituție numită și „treacă-meargă”, adună dosare peste dosare, toate pe rol de o mie de ani, toate în aceeași speță: nepăsare!

            Lipsa de interes față de ceea ce se petrece în jur, indiferența, indolența, apatia, pasivitatea, sunt toate idei ale aceluiași concept înrădăcinat în mințile românului, de la familie la individ, la grup și mai apoi la societate per ansamblu. Teoretizarea conceptului, nu pare a fi același lucru și când românul evoluează în practică, deoarece la ananghie devenim umili în fața oportunităților sau în fața apropiaților. Probabil, rădăcinile se întind și din vechiul sistem, din care am ieșit în ’89, care ne-a învățat să păstrăm o anumită distanță față de cei ce ne-ar putea fi de „ajutor” pe viitor. Cu toate acestea, ce a urmat după Revoluție nu avea să ne schimbe atât de mult mentalul pentru a deveni cu adevărat ceea ce ne doream, inspirați de puținele modele ce visau occidentalizarea României în defavoarea balcanizării acesteia.     

            Dezideratul de devenire în forma unui popor, națiuni sau stat, se bazează, în primul rând, pe istorie și cultură, educație iar mai apoi consiliere și formare. Dacă istoria nu ne-a dat un impuls în ceea ce numim devenire ca stat, situându-ne tot timpul în poziția de a adera pe lângă alte state în momentele cheie ce s-au dovedit a fi cruciale, probabil că nu ajungeam nici la stadiul în care ne aflăm astăzi. A fi în pas cu moda este un fenomen de masă atât între oameni, cât și între state. Iar dacă a fi în Uniunea Europeană, constituie un deziderat pentru state ce au o istorie bazată pe cultura și educația populației lor, pentru România a fost, este și va fi doar o modă cu care încercăm să ținem pasul.

            Ei bine, modele de urmat ne-am găsit întotdeauna în afara țării, și ca individ și ca țară. Dar, în fond și la urma urmei, în interiorul României aceste modele nu există cu adevărat. Meningita morală de care suferim astăzi, îndepărtează ce a fost o dată cu adevărat „model” pentru românul țăran și neemancipat, și aduce în mass-media ce e mai josnic și iremediabil, pentru cei ce vrem să avem astăzi o Românie sănătoasă.

În politica de astăzi, unde considerentele de român țăran și neemancipat nu mai există, se discută despre binefacere, milă, Dumnezeu, Biserică, și prea puțin pentru ceea ce este cu adevărat necesar. Cultura României într-un sistem multipolar și globalizat, educația oferită generațiilor viitoare, alfabetizarea minorităților, protecția socială și nivelul real de trai sunt chestiuni ce trebuie să aibă o importanță cu adevărat mare și, mai mult decât atât, chestiuni după care ar trebui reformată din temelii adevărata Românie.

            Totuși acestea, enumerate în urmă, sunt dorințe pe care le avem prea puțini, tinerii ce vin din urmă considerându-le „lame” (lipsit de originalitate) și în detrimentul acestora, „cool”, pe cele prezente în cotidianul local sau național. Nu cred, de pildă, că industria muzicală din România merită atâta sprijin material, pentru a crea o serie de onomatopee și mesaje goale, risipite pe ritmuri de dance și răspândite pe radiouri sau posturi TV „de top”, la fel cum nu cred că o „becalizare” sau „cancanizare” ajută mai mult România decât Brâncuși, Călinescu, Eminescu, Iorga sau Cioran.

            Din păcate, la nivel individual e mai bine cu Dumnezeu înainte, național neavând încă parte de o revoluție, prin care să începem să creăm cu adevărat pentru noi, să dezvoltăm o Românie educată, cultă, harnică și cu care să ieșim din ceea ce Cioran numește „anistorie”. Modele care să merite a fi urmate există totuși și în România, dar prea puține pentru a înclina balanța spre „un drum corect” pe care ar trebui să pornim, în devenirea noastră absolută.

            Căutarea modelelor pe care noi o vom iniția, necesită o filtrare prin prisma unui conglomerat ce cuprinde etica, morala, diplomația și bunul simț, iar aceasta trebuie începută cu un obiectiv clar și bine definit de aceste modele sociale sau istorice: descoperirea declicului României.

 

Banciu Bogdan