Inchide

Părintele Dan Groza: semnificaţia Rusaliilor


În aceste zile, credincioşii catolici şi reformaţi prăznuiesc Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh, o sărbătoare creștină importantă, ţinută întotdeauna duminică şi luni, la 50 de zile după Paşti.

Despre această sărbătoare putem afla mai multe de la părintele Dan Groza de la Parohia Romano-Catolică din Chişineu-Criş, care vorbeşte în cartea sa „Cine este aproapele meu” despre semnificaţia Rusaliilor sau coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret, transmiţându-ne următorul mesaj:

“Mulţi dintre noi ştim că sărbătoarea Rusaliilor este legată de Sfântul Duh, despre care ştim însă foarte puţin. Nu din întâmplare mulţi numesc Duhul Sfânt “Dumnezeu Necunoscut”. De multe ori am auzit despre El, dar pentru unii există aşa cum fantezia fiecăruia şi-L închipuie din cele auzite, iar alţii doresc definiţii concrete, de aceea nu este uşor să îndestulăm pe fiecare în prelegerile legate de această temă.

Lecturile biblice ce se citesc cu ocazia acestei sărbători sunt specifice şi ne oferă ocazia de a ne reîntoarce în timp şi a contempla asupra celor întâmplate. Pentru a înţelege mai bine întâmplarea biblică a coborârii Duhului Sfânt, trebuie să o privim prin prisma credinţei existente în Vechiul Testament. La evrei, Rusaliile are o cu totul altă însemnătate, era sărbătoarea recoltei ce prezenta legătura profundă existentă între creatori şi om, amintindu-şi totodată de cele zece porunci pe care le-au primit pe muntele Sinai.

Între acest eveniment şi primele Rusalii există o paralelă strânsă. Ambele evenimente sunt precedate de tunete, fulgere şi vânt, anunţând apropierea lui Dumnezeu. Aceste fenomene în Vechiul Testament pecetluiau legământul lui Moise, iar în Noul Testament noul legământ între Dumnezeu şi poporul său, reprezentat prin biserică.

Tunetul, fulgerul, vântul de multe ori ne surprind şi ne miră puterea lor. Dumnezeu vrea să scoată în evidenţă importanţa evenimentului. El există şi cheamă la viaţă e aceia care cred în Isus, astfel luând naştere biserica. (...)

Aceia care au scris despre coborârea Duhului Sfânt n-au vrut să creeze senzaţie, pentru ei nu modul cum s-a întâmplat totul este important, ci faptul că cuvântul lui Dumnezeu a găsit loc în inimile acelor prezenţi, crezând adevărul învierii lui Isus.

Măreţia evenimentului este dată de unirea şi transformarea produsă în cei prezenţi, de modul în care la început au fost puţini şi totuşi învăţătura dumnezeiască s-a răspândit pretutideni şi aceasta a fost posibilă doar prin conlucrarea Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt a fost acela care a făcut să fie înţeleasă voinţa lui Isus, apostolii datorită acestuia au primit puterea şi curajul necesar pentru sacrificiile aduse şi nu le-a fost frică nici de persecuţii ci, din contră, au dorit ca şi persecutorii să se alăture lui Hristos, de care oamenii s-au lepădat, dar Dumnezeu l-a preamărit. Astfel, Cuvintele lui Isus au găsit sălaş în sufletele oamenilor de bună credinţă şi acest fenomen continuă şi azi. Ce s-a întâmplat acum 2000 de ani îşi face simţit efectul şi în prezent, Duhul suflă acolo unde vrea, doreşte să facă cunoscută şi noua învăţătură a lui Hristos, pentru ca astfel să devenim şi noi apostoli ai vremurilor noastre.”

                                                                                                                                     Corina Dumitraş