Inchide

Postelectorale


S-au mai încheiat nişte alegeri. Cele europarlamentare. Bilanţul în cifre se ştie, numărul şi numele europarlamentarilor din fiecare partid, la fel. Dar, de asemenea, se ştie că Aradul nu are nici măcar un reprezentant în Parlamentul European. Fapt nu doar trist, pentru patriotismul nostru local, ci şi din perspectiva faptului că judeţul nostru riscă să piardă notorietatea pe care cu greu şi-a câştigat-o, puţin câte puţin, cu paşi mărunţi dar concret. Au fost şi lansări de carte, şi prezentări culturale şi gastronomice, au fost grupuri de arădeni (şi chişeuani) în vizită, au fost concursuri, a fost şi acea vizită a gloriilor de la UTA ’70 la Rotterdam, tot via Bruxelles – toate au însemnat o bună propagandă a judeţului Arad, a Chişineu-Crişului, ca particularitate. Ne-am făcut cunoscuţi în Europa…

Acum, văzând lista cu parlamentarii europeni, îmi dau seama că România a făcut un uriaş pas înapoi, afişând un centralism specific ţărilor cu regim comunist, cu o dezvoltare unilaterală. Foarte puţine nume sunt din teritoriu, impuse de organizaţii din teritoriu, iar Aradul nu se (mai) regăseşte pe această „hartă” a europarlamentarilor. Listele s-au „bucureştenizat”, ceea ce contravine logicii, contravine însăşi ideii de dezvoltare regională promovată de Uniunea Europeană. Practic, în loc să se apropie de cetăţeni, noii europarlamentari se îndepărtează tot mai mult. Poate încă nu ne dăm seama, dar în mintea cetăţeanului simplu, Parlamentul European nu ne reprezintă. Pentru noi, arădenii, e păcat că se întâmplă acest fapt, mai ales că vreme de aproape şase ani ne-am obişnuit să simţim Bruxelles-ul mult mai aproape de noi…

Teofil Grădinaru